PONEI ERISKAY

(Eriskay Pony)

 

Poneiul Eriskay este singura varietate existenta inca de Ponei Hebridean si se gasesc in Insulele Hebride, situate in largul coastei Scotiei. Isi au originea in caii de rasa celtica fara a avea vreo influenta de alta rasa de cai. Ponei din rasa Eriskay este o specie pe cale de disparitie.

Poneii moderni din rasa Eriskay sunt ultimele ramasite existente astazi care amintesc de poneii nativi din insulele vestice ale Scotiei. Teste recente de ADN facute acestor ponei de catre Universitatea din Leicester au dovedit ca acesti ponei moderni sunt o rasa distincta dar cu stramosi comuni. Cu siguranta au in vene sange ai vechilor cai din rasele Celtic si Norse, conexiuni cu rasa Eriskays fiind dovedite prin masuratori a avea si cu rasele vechi de cai pictate pe peretii pesterilor din Pictish din nordul si vestul Scotiei. Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, poneii de tipul "Insulelor de Vest" se gaseau in intreaga Insula britanica si erau folositi la stransul recoltelor, indeplinind tot felul de sarcini precum caratul la ferme a algelor in cosuri, tragand carute chiar si ducerea copiilor la scoala. In unele feluri poneii au fost subiectul influentei umane decat cea a influentei naturale. Poneii s-au adaptat sa supravietuiasca cu hrana putina si saraca nutritiv, cu blana, urechi si cozi bine adaptate la mediul greu si umed si vantul puternic. Apoi Poneii Eriskays au facut obiectul unui trai intr-o societate unde barbatii erau mereu pe mare iar munca in ferme era facuta de femei si copii. Exemplarele care aveau un temperament dificil nu erau tolerate, numai cei care erau dornici de a trai in proximitatea oamenilor, dornici de a fi dresati si a munci mult erau pastrati. Exemplarele nedorite erau taiate. De-a lungul secolelor, Poneii Eriskay au evoluat in caracterele dure, versatile si prietenoase cu oamenii care se regasesc astazi in ei.

In multe din insule cresterea mobilitatii si a presiunilor fermierilor au dus la solicitarea de ponei mai mari. Cai din rasele Norwegian Fjord, Arab, Clydesdale si altii au fost adusi pentru a imbunatatii arealul local si pentru a produce specimene mai mari si mai puternice. In insula retrasa Eriskay din Insulele de Vest, totusi, datorita accesului dificil la aceasta, alte rase de cai nu au fost aduse lasand astfel caii locali nemodificati genetic. Aceasta insula avea aproximativ 20 de animale, datorita mecanizarii, pe la inceputul anilor 1970. Cam in aceasta perioada un grup de iubitori ai acestei rase compus din protul local, doctorul, veterinarul, zoologistul si mestesugarii locali s-au adunat si au decis sa salveze poneii al caror numar era foarte scazut. Datorita efortului lor si al altor crescatori entuziasti din toata insula britanica, numarul de exemplare din aceasta rasa au crescut simtitor ajungand astazi la 300 de exemplare. Evident, rasa este inca in periciol de disparitie si se afla pe lista animalelor pe cale de disparitie avand categoria 1 care inseamna "critic", dar cu 12 armasari cu gene pure si cu un record de 25 de manji nascuti in anii precedenti, fiitorul arata mult mai promitator.

Poneii Eriskays pot fi foarte repede adoptati de oameni, avand un caracter prietenos, caracter evidentiat prin programe de jucat fotbal cu copii sau cele cu copii cu probleme psiho-motorii. Poneii Eriskay sunt foarte distinctivi doarece se nasc avand culoarea neagra sau bej si devin gri cand se maturizeaza, doar cateva exemplare au ajuns la maturitate cu un colorit negru sau bej, dar nicio alta culoare nu este cunoscuta. Au o blana densa, impermeabila, nu prea lunga care le permite sa reziste in mediul inconjurator dificil, si au o mica podoaba capilara si la picioare. Capul lor este sensibil si cu un gat lung pentru a incalzii aerul aspirat inainte de a ajunge in plamani, au o coada joasa pentru a proteja spatele de vanturile puternice si a-i tine de cald.